speranța ca o seringă cu morfină. nopți albe pentru zile negre

[Luca Ștefan Ouatu]

fă-mi ordine în haosul ăsta numit viață
așa cum îți acordezi corzile de la chitară
prietenii tăi mă strigă sfios și îmi cânta la harpă

evoluția învelită în plastic. alter-ego-ul unui heruvim

[Luca Ștefan Ouatu]

am pierdut moartea deja de două ori
nu ai dreptul să greșești
atunci când ești deja o greșeală

cald rece

[Luca Ștefan Ouatu]

dau drumul la robinet
și las sângele să-mi curgă prin vene – ochii roșii de oboseală
și lene în tot corpul
// AȘTEAPTĂ
văd în ceață
calciu și mă uit în oglindă cu coada ochiului
încerc să mă recunosc
m-așez încet pe pat
mă întreb de ce
dar nu știu ce vreau
privind lumea invers
în oglinda murdară cu reflexii deformate
aproape mă regăseam

pulbere

[Luca Ștefan Ouatu]

făceam curat printre hainele vechi
cu lenea agățată în cuier miros de naftalină
iar în buzunarul interior al unei geci găsisem dragostea
uitasem de ea fără să vreau
sau o lăsasem acolo ca să o uit